Știai că?
Trebuie să luăm parte cu grijă şi cu multă cuviinţă la Dumnezeiasca Liturghie, fără să exagerăm cu obiceiuri, ca să nu tulburăm desfășurarea slujbei. Acestea au o semnificație liturgică bine definită, vom aborda o atitudine corectă față de ele, iar în timpul prezenței la Sfânta Liturghie, mijlocul dumnezeiesc prin care ni se împrospătează de fiecare dată lucrarea mântuitoare a lui Iisus, vom acorda toată atenția cuvenită participării la sfânta slujbă. Așadar, caracterul sacru al veşmintelor sfinţiţilor slujitori îl subliniază însuşi ritualul îmbrăcării cu ele: la luarea fiecăruia, se rosteşte o anumită rugăciune, aflată în concordanţă cu simbolismul veşmântului respectiv. Veşmintele liturgice capătă semnificaţie nu prin ele însele, ci prin ceea ce reprezentă în cultul divin ortodox. Ele îndeplinesc o funcţie dublă: una de memorial al Tainei lui Hristos, iar a doua de responsabilizare a pregătirii pentru slujire. În primul caz, veşmintele fiecărei trepte a preoţiei sacramentale trimit la taina lui Hristos, întrucât diaconia, preoţia şi episcopatul reprezintă o anumită latură a slujirii Mântuitorului. În al doilea înțeles, veşmintele, prin simbolismul lor, ne arată responsabilitatea şi pregătirea pe care trebuie s-o aibă slujitorul, în funcţie de treapta lui sacramentală. Ne vom opri doar la veșmintele preotului, specificând că unele elemente sunt comune cu a diaconului (stihar și mânecuțe) sau chiar a episcopului (epitrahil și brâu) .
Pilda zilei
Una din minunile Sfântul Grigorie Taumaturgul
În timpurile în care creștinii erau prigoniți de ura împăratului Deciu, Sfântul Grigorie Taumaturgul a fost nevoit să îi sfătuiască pe creștini să fugă și să se ascundă. Sfântul Grigorie Taumaturgul împreună cu un diacon de-al său s-au retras în munte. Prigonitorii au aflat însă unde s-au ascuns și au plecat în căutarea lor cu gândul de a-i ucide. Când Sfântul a văzut că se apropiau, a început să se roage cu mâinile ridicate spre cer împreună cu diaconul său. Cu toate că prigonitorii nu erau departe de el, prin voia lui Dumnezeu ucigașii nu-i puteau vedea. După mai multe căutări în zadar, prigonitorii s-au întors la cel care i-a trimis în munte și i-au spus că nu au găsit pe nimeni acolo, în afară de doi copaci alăturați. Acela, înțelegând minunea, a alergat imediat la munte. Aici i-a găsit pe cei doi rugându-se și căzând la picioarele Sfântului, a devenit din vrăjmaș, rob al lui Hristos.
Sursa: Realitatea Spirituala