Tusea persistentă sau cea care reapare la anumite perioade de timp, aparent fără un anume motiv, pot fi tratate.
În general, tusea reprezintă un mecanism de apărare a organismului față de substanțele iritante care ajung la nivelul tractului respirator. Acestea stimulează fibrele nervoase locoregionale prin intermediul cărora se trimit mesaje către cortex, iar de aici se declanșează reflexul de tușe prin activarea fibrelor musculare toraco-abdominale.
Scopul acestui mecanism este de a elimina odată cu aerul expirat și substanțele iritante care s-ar putea cantona pe tractul respirator. Acest răspuns al organismului variază în funcție de agenții patogeni, prin urmare putem vorbi de o tușe ușoară, ocazională, iar în situații mai severe de tușe puternică, epuizantă sau în unele cazuri, de tușe persistența care poate ascunde alte patologii ce necesită investigații suplimentare.
Diferența dintre tusea acută și tusea persistența sau recurentă
O infecție acută a tractului respirator poate declanșa apariția tușei care însoțește restul simptomatologiei tabloului clinic și se remite în aproximativ 3 săptămâni. Persistența pentru un timp mai îndelungat, peste 8 săptămâni a reflexului de tușe, pe lângă faptul că este deranjantă pentru pacient, trebuie să ridice mai multe semne de întrebare cu privire la cauza declanșatoare sau existența altor patologii pe care le poate ascunde.
Cauze care determina tuse persistentă
Tusea acută este de cele mai multe ori o manifestarea a unei răceli, sinuzite, a unei pneumonii sau a astmului bronșic. Fără diagnostic corect și medicație adecvată, această poate persistă, iar dacă perioada în care apare recurent este de peste 8 săptămâni, vorbim despre tușe cronică.
Astmul bronșic, bronhopneumopatia obstructiva cronică și bronsiectaziile sunt patologii în cadrul cărora aerul este reținut la nivelul arborelui respirator fie datorită unui sindrom inflamator sau a fibrozarii parenchimului pulmonar care apare în urmă acestuia. Tusea va fi așadar, un mecanism prin care se încearcă eliminarea forțată a aerului în exces reținut în căile respiratorii inferioare.
Boala de reflux gastroesofagian, datorită vecinătății anatomice va cauza prin refularea sucului gastric cu ph acid iritatie la nivelul esofagului și va declanșa reflexul de tușe. Rinită alergică sau non-alergică, rinosinuzitele, infecțiile respiratorii de cauza bacteriană, virală sau fungica determina și acestea tușe, iar cronicizarea sau ameliorarea ei va fi în funcție de diagnosticul și tratatamentul patologiei de baza.
Neoplasmul bronho-pulmonar, al corzilor vocale sau al glandei tiroide sunt iarăși afecțiuni în care tusea poate fi un simptom persistent necesitând investigații medicale suplimentare. Din punct de vedere al iatrogeniei, studiile clinice efectuate în cazul pacienților hipertensivi care beneficiază de terapie cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) au demonstrat apariția tușei persistente la scurt timp după inițierea medicației. De asemenea, se mai întâlnește tusea psihogenă manifestată pe fond nervos în context de anxietate sau tulburări emoționale puternice, tusea apărută în urmă suprasolicitării corzilor vocale la persoanele care vorbesc frecvent sau cânta.
Cum se pune diagnosticul de tuse recurentă sau persistentă?
O anamneză detaliată va fi punctul de pornire pentru elucidarea cauzelor care au cauzat reflexul de tușe. Vor fi analizate caracteristicile tușei, momentul apariției, durata, dacă este sau nu productivă, antecedentele unor patologii respiratorii sau contactul cu anumiți alergeni și alte persoane cu manifestări de afecțiune respiratorie. Fumatul, deformările cutiei toracice, utilizarea medicamentelor care pot declanșa tusea, expunerea la un mediu toxic sunt aspecte care trebuie menționate de la începutul investigației. Se iau în calcul alte afecțiuni care pot fi manifestate prin tușe. Este examinat aparatul cardiovascular pentru că insuficientă cardiacă este o patologie care poate duce la cord pulmonar cronic manifestat simptomatic și prin tușe, se efectuează radiografii pulmonare și consult gastro-enterologic pentru a exclude boală de reflux gastro-esofagian.
Odată evaluate aceste aspecte, clinicianul va cere analizele și investigațiile suplimentare necesare, poate fi necesară o bronhoscopie, hemocultură și antibiograma dacă se suspicionează patologie infecțioasă sau alte teste imagistice.
Ce consecințe poate avea tusea persistentă?
Forțând peretele toracic și musculatura abdominală în timpul în care pacientul tușește se poate că în timp, acesta să resimtă durere la acest nivel. Fiind o tușe iritantă, sâcâitoare care poate avea caracter nocturn trezind pacientul din somn, acesta poate manifestă tulburări de somn, oboseală diurnă. Episodul de tușe poate declanșa de asemenea, reflexul de vomă, cefalee, răgușeală prin forțarea corzilor vocale, incontinență urinară, fistule eso-bronșice, sincopă sau alte manifestări în funcție de cauza care a determinat tusea persistența.
Ce remedii există pentru tusea recurentă?
Terapia corectă care se impune în cazul tușei persistente se bazează pe determinarea cauzei care a declanșat-o și eliminarea ei. Din punct de vedere al regimului igieno-dietetic, fumătorii vor fi consiliați să renunțe la fumat urmând că tusea să se remită la câteva săptămâni. Nivelul de umiditate din mediul ambiental trebuie adaptat în așa fel încât aerul inspirat să fie suficient de umed pentru a nu irită căile respiratorii.
Că remedii naturiste se recomandă consumul de miere și ghimbir. Hidratarea, odihnă corespunzătoare nevoilor organismului sunt alte aspecte ale regimului igieno-dietetic utile în ameliorarea episoadelor de tușe. Pacienții care beneficiază de antihipertensive de tip IECA vor fi îndrumați spre consult cardiologic în vederea schimbării medicației pentru patologia cardiacă.
Schimbarea stilului de viață, a alimentației și administrarea medicamentelor antiacide de tipul inhibitorilor pompei de protoni sunt recomandările pentru cuparea sau ameliorarea tușei persistente dacă această are la baza boală de reflux gastro-esofagian. Tusea din contextul astmului bronșic, a bronhopneumoniei obstructive va beneficia de corticoterapie și bronhodilatatoare. Afecțiunea infecțioasă respiratorie necesită tratamentul antibiotic antiviral sau antifungic țintit pe spectrul agenților patogeni incriminați.