Sfinții zilei
†) Sfântul Ierarh Ioan Gură de Aur, Arhiepiscopul Constantinopolului, și mama sa Sfânta Antuza.
Sfântul Ioan Hrisostom numit de contemporanii săi și „Gură de aur” pentru harul arătat în predicile sale este unul dintre cei mai de seama părinți ai Bisericii și cel mai important orator din Biserica Veche. Vede lumina zilei în orașul Antiohia tatăl său, Secundus, ofiţer în armata din Siria, moare după naşterea fiului său Ioan. Mama sa Antusa, o femeie creștină, rămânând văduvă la vârstă de 20 ani s-a dedicat întru totul educaţiei fiului ei. În predicile și opera sa Sfântul critică corupția și depravarea, acest lucru însă i-a adus foarte mulți dușmani, unii dintre aceștia în poziții dintre cele mai înalte, împărăteasa Eudoxia și patriarhul Alexandriei, Teofil. Sfântul Ioan Gură de Aur, este cel care a organizat textele Sfintei Liturghii care îi poartă numele, rămânând totodată cel mai cunoscut dintre Părinții greci și una din cele mai fascinante figuri al lunii creștine. Este serbat de 3 ori pe an: în dată de 13 noiembrie, dată trecerii la cele veșnice, în dată de 27 ianuarie când serbăm aducerea moaștelor sale la Constantinopol și pe dată de 30 ianuarie în sărbătoarea numită Sfinții Trei Ierarhi.
Gândul zilei
„Creştinilor însă, mai mult decât tuturor oamenilor, le este interzis să îndrepteze cu de-a sila poticnirile păcătoşilor oamenii trebuie făcuţi mai buni nu prin folosirea forţei,ci convingându-i.Nu avem nici autoritatea, dată nouă de lege, de a îi împiedica pe păcătoşi, nici n-am şti, dacă am avea-o, cum să o folosim; căci Dumnezeu dăruieşte cunună celor care se opresc de la rău nu prin forţă, ci din alegerea proprie”.
Rugăciunea zilei
Rugăciune către Sfântul Ioan Gură de Aur
„O, luminătorule a toată lumea, preabunule Părinte Ioane Gură de Aur, stâlp și întărire a Bisericii, povățuitorule al pocăinței, ajutător al bolnavilor și apărător al celor necăjiți, sărguiește degrabă ne ajuta; izbăvește turma lui Hristos de lupii ce o răpesc și pe toți creștinii îi păzește de gâlcevile lumești, de cutremur, de venirea altor neamuri, de robie, de sabie și de războiul cel dintre noi, de foamete, de potop, de secetă, de boli și de moarte năprasnică. Miluiește-ne și pe noi, cei care cu mintea, cu lucrul și cuvântul suntem întru întunericul păcatelor, pentru ca prin rugăciunile tale, să ne izbăvim de mânia lui Dumnezeu și de chinul cel veșnic. Dăruiește-ne iubirea și râvna ta pe care le-ai arătat Bisericii lui Hristos. Luminează mintea noastră cu lumina dumnezeieștilor învățături și ajută-ne să ajungem întotdeauna la înălțimea gândului smerit, spre slava lui Dumnezeu și a noastră mântuire. Amin!”
Pilda zilei
Grădina sufletului
Un creştin l-a întrebat pe duhovnicul său:
– Părinte, aş vrea să fiu un bun creştin, să am o viaţă fără păcate. Ce trebuie să fac mai întâi, ce este cel mai important?
– O, fiule, totul este important. Ia spune-mi, dacă ai o grădină în care plantezi tot felul de flori frumoase, aştepţi să crească? Aşa, fără să faci nimic, or să răsară ele?
– Nu, părinte, trebuie să le ud…
– Dar dacă le uzi şi atât, vor creaşte ele mari şi frumoase?
– Nu, părinte, trebuie şi să muncesc, să am grijă de ele, să nu fie distruse de buruieni…
– Dar dacă le dai toate acestea, şi nu vor avea lumină, pot ele să crească?
– În nici un caz, părinte, atunci toată munca mea nu-şi are rostul, florile nu vor creşte niciodată.
– Acum ai înţeles, fiule?! Sufletul nostru este asemenea unei grădini, în care sunt semănate cele mai frumoase flori: dragostea, credinţa, bunătatea, cumpătarea, omenia… Noi, însă, trebuie să avem grijă de această grădină din sufletul nostru, ca tot ce este acolo să înflorească. Doar astfel sufletul omului se umple de frumuseţe.
Ce trebuie să facem pentru toate acestea? Să avem grijă ca buruienile păcatelor să nu prindă rădăcini în suflet, să veghem mereu ca răul să nu se cuibărească în noi, fiindcă, odată intrat, este foarte greu să-l mai scoţi. Şi ce mai trebuie să facem pentru grădina sufletului? Să o udăm mereu cu apa dătătoare de viaţă, care este rugăciunea.
Dar ele tot n-ar creşte, dacă nu le-ar încălzi pe toate lumina binefăcătoare a dragostei dumnezeieşti. Şi unde ar putea găsi sufletele noastre mai multă căldură şi lumină dumnezeiască, dacă nu în Biserică?!
E, poţi tu să-mi spui, fiule, ce este mai important? Toate sunt importante. Fii mereu atent la sufletul tău, ai grijă de el, fiindcă atunci şi Dumnezeu te va ajuta. Doar aşa, prin munca noastră şi cu ajutorul Domnului, florile minunate din sufletele noastre, adică dragostea, credinţa şi toate lucrurile bune pe care Dumnezeu ni le-a dăruit, vor creşte nestingherite, iar viaţa ni se va umple de fericire. Toate lucrurile ne-au fost încredinţate nouă şi noi acestora.
(Sfântul Ioan Gură de Aur)
Sursa: Realitatea Spirituala