PASTILA PENTRU SUFLET

0
127

Știai că?

Spovedindu-vă duhovnicului nu doar păcatele, ci și tot ce este trăire negativă, afecte dezordonate, stări sufletești neplăcute, vise rele, coșmaruri, întristări, supărări, nemulțumiri, crize, emoții negative, spaime, atacuri de panică, anxietate sau angoase, mânie surdă, reverii, lipsa de atenție, lipsa de concentrare, timiditate, tensiuni lăuntrice iraționale, melancolii, regrete, nostalgii, pierderi, doruri bolnave, tânjiri dureroase, neîmpliniri afective, frustrari, neacceptări, emoții și sentimente toxice, precum rușinea maladivă, repulsia obsesivă, tristețea neagră, furia lăuntrică, dezamăgirea constantă, insensibilitatea sau nesimțirea duhovnicească, cruzimea, moliciunea, nepăsarea, dureri si suferinte psiho-somatice vagi sau greu de localizat, îngândurari stranii, reacții ciudate, dispoziții afective sau sufletești nefirești, înclinații bolnăvicioase, gânduri rele sau obsesive, neputințe ale inimii sau ale sufletului, uitări, pierderi ale cumpătului etc, spovediți-le puțin o dată în viață. Cereți-i permisiunea cu smerenie să vă asculte, chiar dacă acestea nu sunt păcate în sine. Toate vor slăbi în intensitate și vor dispărea și în viața voastră va apărea un bun de mare preț: seninătatea sufletului! Și în timpul zilei, dar mai ales în timpul nopții. Pacea afectivă și emoțională este un mare dar! Aceste trăiri negative oricât de mărunte ar fi, sunt obositoare, și dispariția lor prin spovedania nominală punctuală, aduce o odihna binemeritată minții, inimii și sufletului întreg. Mulți oameni, neștiind această taină, trăiesc ani îndelungați cu o stare sufletească zdruncinată din cauza trăirilor sufletești amestecate, chiar dacă se spovedesc și se împărtășesc regulat. După prima lor vădire la duhovnic, harul pătrunde în cele mai intime si mai întunecate colțisoare ale sufletului, curățand și luminând totul. – Preot T. Ciurariu

Pilda zilei

Sămânţa clevetirii 

Spovedindu-se într-o zi, o femeie clevetitoare zise duhovnicului că ei nu i se pare atâta de mare păcatul clevetirii. Atunci părintele îi zise:
– Mergi acasă, ia nişte seminţe de scaieţi, şi aruncă-le în grădină.
Femeia făcu aşa, iar după o vreme merse iarăşi la preot şi-i zise:
– Am aruncat seminţele de scaieţi?
– Bine, du-te acum şi le strânge.?
Femeia se duse, dar, fireşte, nu putu strânge seminţele, că de acuma grădina era toată năpădită de scaieţi. Veni din nou la preot.
Părintele îi zise:
– Iată, femeie, aşa ai făcut tu cu clevetirile tale. Le-ai aruncat în grădina sufletelor oamenilor, înapoi nu le-ai mai putut lua, iar ele au prăsit scaieţi peste tot locul… Mergi aşa dară, şi să nu mai cleveteşti…?

Sursa: Realitatea Spirituala

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.