Aproximativ un sfert din cheltuielile locuitorilor UE, 23,6%, se duc pe locuință și utilități, arată cele mai recente date Eurostat. Chiriile variază între capitalele europene, de la 470 de euro în Skopje până la 3.350 de euro în Geneva, pentru un apartament cu două dormitoare.
Londra și Dublin, în topul celor mai scumpe capitale
Londra este singura capitală care depășește 3.000 de euro, chiriașii plătind în medie 3.050 de euro (2.650 de lire sterline) pe lună. Dublin și Stockholm împart titlul de cele mai scumpe capitale din UE, cu chirii medii de 2.650 de euro, urmate de Oslo (2.550 de euro) și Paris (2.500 de euro).
Printre marile economii ale UE, Berlinul înregistrează o chirie medie de 1.750 de euro, Madridul, 1.700 de euro, iar Roma, 1.650 de euro.
De ce diferă atât de mult chiriile
„Cel mai important motiv pentru care chiriile diferă atât de mult în Europa este că piețele imobiliare sunt locale. În locuri precum Geneva, Londra, Dublin sau Stockholm, există o cerere puternică din partea lucrătorilor bine plătiți, a companiilor internaționale și a nou-veniților, iar oferta nu a crescut suficient de rapid”, a explicat Mikk Kalmet, expert în imobiliare, pentru Euronews.
Kalmet avertizează însă că chiriile mai mici din Europa Centrală și de Est nu înseamnă automat accesibilitate mai mare: „Salariile locale sunt adesea și ele mai mici. Analizarea doar a nivelurilor chiriilor poate fi înșelătoare fără a lua în considerare veniturile.”
Bucureștiul, printre capitalele cele mai accesibile
La polul opus, Bucureștiul se numără printre capitalele cu cele mai mici chirii din Europa, cu o medie de 930 de euro pe lună pentru un apartament cu două dormitoare. Capitala României este mai scumpă decât Sofia (900 de euro) și Nicosia (910 de euro), cele mai ieftine capitale din UE, dar rămâne sub pragul de 1.000 de euro.
Cele mai ieftine orașe din analiză sunt Skopje (470 de euro) și Pristina (520 de euro), ambele capitale ale unor state candidate la UE.
De ce au crescut chiriile în ultimii ani
Kalmet atribuie scumpirea generalizată a chiriilor din Europa mai multor factori: cererea urbană post-pandemie, creșterea populației, fluxurile de migrație, dobânzile mai mari și costurile ridicate ale construcțiilor.
Totodată, dobânzile mari au împins mai multe gospodării spre închiriere, în locul achiziționării unei locuințe, amplificând presiunea pe piață.
„În multe orașe mari, oferta pur și simplu s-a chinuit să țină pasul cu aceste schimbări”, a concluzionat Kalmet.