Medicamentele folosite pentru tratarea obezității pot ajuta pacienții să piardă un număr important de kilograme, însă beneficiile nu vin fără costuri. O analiză recentă arată că tratamentele care produc cele mai mari scăderi în greutate sunt și cele asociate, în general, cu cele mai multe reacții adverse.
Printre medicamentele analizate se numără semaglutida, comercializată sub denumirea Wegovy, și tirzepatida, cunoscută sub numele de Mounjaro. Deși acestea au determinat reduceri substanțiale ale greutății corporale, cercetătorii au constatat că nu au adus îmbunătățiri semnificative ale calității vieții, iar majoritatea nu au oferit beneficii cardiovasculare importante după un an de tratament.
Efectele adverse cresc odată cu eficiența tratamentului
Una dintre concluziile principale ale cercetării este că medicamentele care au dus la cele mai mari pierderi în greutate au fost însoțite și de reacții adverse mai severe. Printre acestea se numără simptomele gastrointestinale, oboseala și pierderea masei musculare slabe.
În plus, pacienții care au utilizat aceste tratamente au avut o probabilitate mai mare de a întrerupe administrarea lor din cauza efectelor nedorite.
Un alt aspect important identificat de cercetători este că pierderea în greutate obținută pe durata tratamentului nu s-a menținut după oprirea administrării medicamentelor.
Aproape 100.000 de participanți au fost incluși în analiză
Autorii studiului au explicat că cercetările anterioare s-au concentrat în principal asupra rezultatelor privind pierderea în greutate, fără a compara direct diferitele medicamente destinate tratării obezității. Acest lucru a lăsat numeroase întrebări cu privire la raportul dintre beneficii și efectele adverse, motiv pentru care a fost realizată noua analiză.
Studiul a evaluat 19 medicamente pentru obezitate, unele deja disponibile, iar altele aflate în dezvoltare. Cercetătorii au utilizat date provenite din 262 de studii clinice, în care unul sau mai multe medicamente au fost comparate cu schimbările de stil de viață, placebo sau alte tratamente.
În total, 99.791 de participanți au fost monitorizați pe perioade cuprinse între 12 și 172 de săptămâni. Cercetătorii au analizat pierderea în greutate, reducerea masei grase și modificările calității vieții, precum și reacțiile adverse, inclusiv pierderea masei slabe, problemele gastrointestinale, afecțiunile vezicii biliare și stările de oboseală.
Ce tratamente au produs cele mai mari scăderi în greutate
Comparativ cu simpla modificare a stilului de viață, cele mai mari reduceri ale greutății corporale după un an au fost înregistrate în cazul tirzepatidei și al combinației cagrilintidă-semaglutidă, care au produs scăderi de 14,9% și, respectiv, 14,8%.
Acestea au fost urmate de semaglutida administrată oral, cu o reducere de 10,9%, orforglipronul, cu 9,9%, semaglutida subcutanată, cu 9,8%, și combinația fentermină-topiramat, care a produs o scădere de 8,1%.
Cercetătorii au remarcat că alte medicamente aflate în dezvoltare, precum retatrutida, ecnoglutida și mazdutida, au demonstrat efecte importante asupra pierderii în greutate, însă datele disponibile în prezent sunt susținute de dovezi considerate de certitudine scăzută sau foarte scăzută.
Unele tratamente au redus și riscul unor afecțiuni grave
Dintre toate medicamentele analizate, tirzepatida a produs cea mai mare reducere a masei adipoase, de 25,7%, însă a fost asociată și cu cea mai mare pierdere a masei slabe, de 8,3%.
Semaglutida subcutanată a fost singurul tratament asociat cu un risc redus de deces din orice cauză, cu 19%, cu un risc redus de infarct miocardic, de 28%, și cu un risc mai mic de progresie a bolii renale, de 20%.
Același medicament a fost asociat și cu un risc redus de insuficiență cardiacă, de 57%, în timp ce tirzepatida a fost legată de o reducere a acestui risc de 51%.
În schimb, niciun medicament nu a demonstrat în mod convingător că reduce riscul de insuficiență renală și nici nu a produs îmbunătățiri importante din punct de vedere clinic în ceea ce privește calitatea vieții.
Potrivit autorilor, tratamentele pentru obezitate care au determinat cele mai mari pierderi în greutate au fost însoțite în mod constant de mai multe efecte secundare și de rate mai ridicate de întrerupere a tratamentului, „ceea ce indică un compromis clar între beneficii și riscuri”.
„Deciziile privind tratamentul obezității ar trebui individualizate, punând în balanță beneficiile așteptate, riscurile, povara tratamentului, costurile, disponibilitatea și preferințele pacientului”, au afirmat aceștia.
„Unii pacienți pot acorda prioritate pierderii maxime în greutate, în timp ce alții pot pune un accent mai mare pe reducerile evidente ale mortalității sau ale riscului cardiovascular.”
Experții spun că rezultatele trebuie interpretate cu prudență
Marie Spreckley, cercetătoare în domeniul managementului greutății la Universitatea din Cambridge, care nu a participat la studiu, a apreciat că analiza oferă o imagine comparativă importantă asupra tratamentelor pentru obezitate aflate într-o continuă evoluție, însă rezultatele trebuie analizate cu atenție.
„Rezultatele nu arată că medicamentele pentru obezitate nu au beneficii mai ample pentru sănătate. Dimpotrivă, ele evidențiază faptul că, deși dovezile privind pierderea în greutate sunt solide, dovezile privind unele rezultate pe termen lung sunt încă în curs de dezvoltare și diferă considerabil de la un medicament la altul.
Acest aspect este deosebit de important în ceea ce privește rezultatele cardiovasculare. Multe studii clinice privind pierderea în greutate nu au fost concepute în primul rând sau nu au avut o durată suficientă pentru a evalua rezultate precum infarcturile miocardice, insuficiența cardiacă sau mortalitatea. Absența unui beneficiu demonstrat pentru toate medicamentele nu ar trebui, prin urmare, interpretată ca o dovadă că aceste beneficii nu există.”
Beneficiile unor medicamente sunt confirmate și de alte studii
Naveed Sattar, profesor de medicină cardiometabolică la Universitatea din Glasgow, care nu a participat nici el la cercetare, a avut o poziție similară.
El a declarat: „Avem acum dovezi consistente provenite din multiple studii clinice de amploare privind rezultatele cardiovasculare ale agoniștilor receptorilor GLP-1 în diabetul de tip 2, inclusiv semaglutida (atât sub formă injectabilă, cât și orală), dulaglutida, albiglutida și efpeglenatida, care demonstrează reducerea evenimentelor cardiovasculare majore în comparație cu placebo.”
Profesorul a adăugat că și discuția despre calitatea vieții trebuie abordată într-un mod mai nuanțat.
„Există deja dovezi considerabile că multe persoane înregistrează îmbunătățiri semnificative ale stării de bine, care nu sunt surprinse în mod adecvat de măsurile tradiționale de evaluare a rezultatelor raportate de pacienți. Acest lucru ar putea ajuta la explicarea motivului pentru care milioane de oameni din întreaga lume sunt dispuși să plătească din propriul buzunar pentru aceste medicamente, în timp ce relativ puțini ar face acest lucru pentru tratamente precum statinele sau medicamentele antihipertensive.”
Într-un editorial asociat publicat în revista BMJ, Hamlet Gasoyan și Michael Rothberg, de la Institutul de Asistență Medicală Primară al Clinicii Cleveland din Ohio, au apreciat că această analiză reprezintă un pas important pentru informarea pacienților și a medicilor în privința tratamentelor împotriva obezității.
Aceștia au adăugat: „Studiile viitoare care vor lua în considerare caracteristicile individuale, precum și rezultatele pe termen lung, cum ar fi mortalitatea, ar trebui să ofere date suplimentare care să stea la baza luării deciziilor individualizate.”
Dintre cele 19 medicamente analizate, doar semaglutida, tirzepatida, liraglutida, naltrexonă-bupropion și orlistatul sunt autorizate în prezent în Regatul Unit pentru tratamentul obezității. Metformina este utilizată în afara indicațiilor aprobate pentru obezitate, iar celelalte tratamente sunt fie aprobate în alte state, fie se află în diferite etape de testare clinică.