Cristian Diaconescu a avertizat la Realitatea PLUS că incursiunile dronelor în spațiul aerian românesc urmăresc testarea capacității de reacție a NATO și cere un răspuns politic și diplomatic mai ferm al Bucureștiului. Fostul ministru consideră că apărarea vieții cetățenilor și integritatea spațiului euroatlantic trebuie să devină priorități absolute, în contextul atacurilor din proximitatea graniței.
Cristian Diaconescu afirmă că pătrunderile repetate ale dronelor în spațiul aerian suveran al României nu reprezintă simple incidente, ci incursiuni tactice menite să producă presiune și incertitudine în interiorul NATO.
Potrivit lui Diaconescu, Moscova ar urmări două obiective: evaluarea capacității de răspuns militar în timp real și testarea modului în care autoritățile și societatea din statele aliate percep semnalul strategic transmis de astfel de incursiuni.
Diaconescu: „Un stat agresor trebuie să înțeleagă raportul între cost și beneficii”
Diaconescu a transmis că sistemele NATO de detectare și alertă funcționează, inclusiv prin structurile aliate responsabile de flancul sudic. El a subliniat însă că decizia privind reacția concretă pe teritoriul României aparține autorităților naționale.
Până la urmă, toată această discuție și frecvența acestor ingerințe în spațiul aerian suveran al României să nu uităm, totuși, pentru prima oară s-au produs victime în atacul de la Galați. În ceea ce privește spațiul NATO, generează o problemă la nivel strategic. Acest lucru se dorește.
Este vorba de o incursiune tactică în așa fel încât să se creeze presiune, incertitudini, demonstrându-se, deci, că aceste drone pot pătrunde adânc în teritoriul NATO, și din acest punct de vedere se urmăresc două obiective: evaluarea capacității militare de răspuns în timp real și, în al doilea rând, modul în care național se percepe această semnalizare strategică.
Din punct de vedere militar, evident, partea de alertă senzori și transmiterea clară a mesajului revine centrului de la Torrejon, comandamentul de la Torrejon, pentru zona de sud, al alianței nord-atlantice. Deci, radarele NATO, sistemele de alertă funcționează. În ceea ce privește însă teritoriul național, în mod evident, noi suntem cei care decidem. În timp real, cât și cum putem reacționa la astfel de atacuri. Da, sunt de acord cu ceea ce dumneavoastră ați menționat. Acest război durează mai mult decât primul război mondial.
Agresiunea Federației Ruse este evidentă. Din câte îmi amintesc, inclusiv recent, în Parlamentul European s-a votat o rezoluție în acest sens. Dar, dincolo de toate aceste aspecte, elementele defensive naționale pare-se că nu sunt suficiente pentru a acoperi acest tip de presiune.
Sigur că ar fi trebuit anticipat acest factor, măcar dacă îl luăm din experiența Finlandei, a Statelor Baltice sau a Poloniei. În acest moment, însă, cred că din punct de vedere al deciziei politice, măsura în care aceasta există, și din punct de vedere al resurselor, este clar: în primul rând, apărarea vieții cetățenilor români și a integrității spațiului NATO, după părerea mea, reprezintă priorități absolute.
Există această idee. Și ideea de escaladare pentru a dezescalada de pe o poziție de forță, de pe o poziție de autoritate, să știți că funcționează în ceea ce privește Moscova, nu numai militar, ci și diplomatic. Deci, pe aceste paliere, până la urmă, un stat agresor trebuie să înțeleagă raportul între cost și beneficii.
Deci, ceea ce mi-aș dori este ca, dincolo de răspunsul admirabil, militar, al unor oameni extrem de calificați și foarte bine, că acești oameni există în armata română, este nevoie de un semnal către partenerii noștri. Atenție, noi suntem aici să ne apărăm nu numai pe noi, ci și spațiul euroatlantic.
Ori, din această perspectivă, după părerea mea, în planul politico-diplomatic, România trebuie să fie cea care escaladează privind atitudinea, privind mesajul, privind reacțiile celorlalți, pentru că altfel singuri, în fața unei astfel de amenințări, nu vom avea rezultate foarte rapide și extrem de determinante.
Cu atât mai mult cu cât este preluat și operaționalizat prin patenatul strategic cu Statele Unite, care, iată, se dovedea eficient. Deci, din această perspectivă, argumentele erau clare. Da, este o platformă modulară mobilă, extrem de ieftină în comparație, să spunem, cu alte sisteme, sistemul antiaerian Shorad costă 3 miliarde, aici Ministerul Apărării a făcut contractul în legătură cu gigantul israelian Rafael și este foarte bine că s-a întâmplat. Vorbim de însă de rachete de apărare aeriană.
Deci, da, cred că până la urmă realmente s-a neglijat ordine de priorități. Înțeleg toate aspectele economice, mă rog, și toate elementele care țin de deficit și de alte probleme, dar aici este vorba de apărare. Și mai ales este vorba de un anume tip de precedent. Ne uităm spre capabilitățile lor în flancul estic.
Dacă vrem să testăm solidaritatea, în mod evident identificăm zonele vulnerabile din perspectivă militară. Mai este și aspectul negării plauzibile. Nu-i așa? A ataca o zonă în Ucraina la 50-60 de km de România. Până la urmă, poate mai scapă ceva și spre vest. Și dacă dorește să escaladeze NATO, atunci să o facă. Deci, se înscriu toate aceste elemente într-un cerc pe care cel puțin din punct de vedere militar și ca semnal ar fi trebuit să le anticipăm.