PASTILA PENTRU SUFLET

0
75

Gândul zilei

„Cel ce disprețuiește bunurile materiale, a-a izbăvit de judecăți și de certuri. Dar iubitorul de agoniseală se luptă până la moarte pentru un ac.”- Sfântul Ioan Scărarul.

Știai că?

Anamnetic este aducerea aminte,  aniversare comemorativă  atribută  sărbătorilor creştine, care sunt prilej de aducere aminte, atât a momentelor importante din istoria Bisericii, cât şi a tuturor acelora care au contribuit, prin viaţa şi activitatea lor, la naşterea şi consolidarea ei. Icoanele au şi ele acelaşi rol anamnetic. Sărbătorile creştine au şi un sens eshatologic, deoarece ele sunt nu numai amintitoare ale trecutului, ci pot avertiza şi asupra viitorului. Aşa este, de exemplu, Duminica Înfricoşătoarei Judecăţi (când se lasă sec de Postul Mare al Paştelui). Ea ne duce cu gândul la viaţa viitoare, în care nimeni nu intră fără judecată, fără a da, deci, seama de faptele sale şi pare că atrage atenţia credincioşilor asupra acestui fapt, învăţătură despre sfârşitul lumii, despre Judecata de Apoi, care este pentru toţi. Sărbătorile sunt popasuri sufleteşti care aduc aminte credincioşilor şi de grija pentru sufletul lor, pentru mântuirea lor. Astfel reiese şi importanţa sotiologică a rolului anamnetic al sărbătorilor.  

Pilda zilei

Căldura uitării

Doi prieteni vorbeau: 
– „Eu – zicea unul – zadarnic cerc să-mi capăt pacea, iertând pe cei ce mi-au greşit.?
– „Dacă nu-ţi capeţi pacea iertând, – răspunse celălalt – înseamnă că nu ai iertat.? 
– „Ba da – eu am iertat adesea, dar n-am căpătat pacea…? 
– ?Prietene, repet: iertarea astfel dată, fără îndoială că n-a fost bună.?
– „Ce-i lipseşte?” 
– ?Să-ţi spun eu, prietene dragă, ce-i lipseşte. Adeseori, iarna, soarele bate în plin. Lumina lui e strălucitoare, dar el nu poate încălzi. Îi lipseşte căldura. Stai sub strălucirea lui şi îngheţi. Tot asemenea, iubite prietene, este şi cu iertarea. Ca ea să aducă în suflet pacea pe care o doreşti, îi trebuie căldura uitării. Dacă iertăm fără să uităm, această iertare nu este iertare, ci-i o vorbă. Numai uitând, iertăm cu adevărat?? 
Prietenul dădu din cap şi zise: 
– „Iertare şi uitare, – de-acum n-am să vă mai despart!?

Sursa: Realitatea Spirituala

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.